Marturii despre minunile din viata Sfintei Ecaterina

Marturii despre minunile din viata Sfintei Ecaterina

Sfânta Ecaterina, fiica lui Consta, predecesorul împăratului păgân Maximian, s-a născut în cetatea Alexandriei. Provenind dintr-o familie de rang înalt, Ecaterina a beneficiat de multe privilegii, a studiat foarte mult, astfel că, la vârsta de 18 ani, era cunoscută pentru frumuseţea şi înţelepciunea sa. Mulţi dintre cei bogaţi ar fi vrut să o aibă soţie, însuşi Maximian considerând-o demnă să stea pe tronul de împărăteasă. Tânăra însă era atât de mândră, încât considera că nici un bărbat nu se putea ridica la nivelul ei.

Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale, mama se hotărăşte să o ducă pe Ecaterina la un părinte duhovnicesc ce locuia în afara cetăţii.

Aici află Ecaterina despre învăţătura creştină, însuşindu-şi anumite cunoştinţe despre Mântuitorul Iisus Hristos, iar la finalul discuţiei, părintele îi dăruieşte o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe.

Mireasă a lui Hristos

Ecaterina are două viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe, dar nefiind creştină, nu vede faţa Mântuitorului şi aşa înţelege că toate cunoştinţele ei erau deşarte şi numai viaţa creştină poate aduce sufletului linişte şi bucurie.

După această vedenie, merge din nou la părintele care îi vorbeşte despre facerea lumii, despre căderea omului în păcat, despre a doua venire a Mântuitorului. Înţelegând acestea, primeşte Sfântul Botez.

Are o a doua vedenie în care Însuşi Hristos îi dă un inel de logodnă, zicându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasă Mie nestricată şi veşnică, deci să păzeşti tocmeala aceasta cu dinadinsul şi să nu mai primeşti nicidecum alt mire pământesc“.

În ziua următoare, Ecaterina rămâne cu totul uimită când vede inelul de logodnă pe degetul său şi din acest moment viaţa ei se schimbă.

Convertirea filosofilor

În acea vreme, împăratul a venit în cetate pentru a le face mare praznic zeilor. Ecaterina, văzând înşelăciunea oamenilor, merge la el pentru a-i vorbi despre lepădarea de zei şi despre îmbrăţişarea vieţii creştine, spunându-i: „Cu adevărat, mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun ca să se închine unor urâciuni ca acestea“.

Apărând cu tărie creştinismul, ajunge în faţa unui consiliu de cincizeci de filosofi păgâni, dintre cei mai iscusiţi, care aveau poruncă împărătească să o determine să se închine zeilor. Dar spre mânia împăratului, Ecaterina dovedeşte deşertăciunea zeilor.

În urma unei frumoase pledoarii pentru viaţa creştină, toţi filosofii acelei adunări se vor converti, îndurând apoi moarte martirică.

„Mulţi din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu“

Încercările împăratului de a o convinge pe Ecaterina să se întoarcă la păgânism sunt zadarnice, credinţa tinerei fiind de nezdruncinat. Mai mult decât atât, auzind că mulţi de la palat se vor converti, mâniat, acesta porunceşte să fie biciuită cu vine de bou, apoi închisă în temniţă fără mâncare şi apă.

În urma unei vedenii pe care o are împărăteasa Augusta, merge împreună cu un prieten al împăratului şi alţi două sute de ostaşi în temniţa Ecaterinei şi, ca urmare a unei discuţii, se vor converti toţi, primind apoi moarte mucenicească.

Astfel, s-a împlinit proorocia tinerei care i-a zis împăratului: „Mulţi din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu“.

Ana Maria MIHALCEA
Sursa:ziarullumina.ro